Auschwitz

Incredibil dar adevarat, am fost acolo unde s-a intamplat, sfarsitul si pentru alti inceputul. Vorbesc normal despre Auschwitz. Singurul lucru care pot sa zic este, trist. Adica pur si simplu ramai fara cuvinte, iti vine sa plangi ganditute la drama acelor oameni, care erau adusi cu trenul, din diferite colturi ale lumii. Veneau cu gandul ca vor fi mutati doar ca sa repopuleze o zona, si ajungeau acolo, se faceau selectia, o alta chestie ciudata, apoi cei care nu erau buni de munca erau trimisi la "dusuri". Ce inseamna asta, inseamna ca erau dusi sub pamant, unde li se cereau sa se dezbrace ca vor face "dusuri", apoi intrau intr-o hala mare, care avea si capuri de dusuri false, asa ca majoritatea dintre ei chiar credeau ca vor face "dus", asta pana cand dadeau drumul la gazul Ciclone-B. De la ghid am inteles, ca dura cam 15 min, pana sa mori de la gaz, dar sunt cele mai groaznice 15 minute din viata ta. Apoi au erau dusi sa fie incinerati. Turul a cuprins si o intrare in singurul crematoriu ramas, in picioare. Inauntru parca miroasea a cenuse, dar nu era cenusea de lemn, se simtea al miros de cenuse, nu pot sal descriu, dar parca simteam, cate dure este in camera aia, cate lume a murit inauntrul alei camere.
Trista este viata cand ajungem sa ucidem doar din convingerile noastre politice. Nu uitati istoria, ca ea s-ar putea repeta.