Viata, ce rost are viata, hmmm, ce chestie, ma simt ca si cum toata viata as fi lucrat pentru nasturi. De cateva zile prietene mea isi cauta de lucru, ca doar am terminat o facultate si noa, si acuma am intrat si eu in frenezia asta, cu gasirea unui job, si ce este ciudat este ca daca sunt joburi undeva in posturi bune si bine platite se afla de ele, doar din pile si relatii si daca esti nimeni in drum si plin de praf, u afli de ele atunci cand este deja prea tarziu. Plus ce joburi sunt, adik nus, astia cred ca omul din Romania traieste cu paine si apa?, sau cum, sau scuzama cu apa, ca si painea ii cam scumpa. Un student care sta in chirie m-ai plateste pe langa chirie care este de vrea 400 ron, intretinere care hai ca acuma vara e ok, dar vine iarna, care e din nou, super, plus curent, plus tv daca are, un tel toata lumea are acuma, oricat de scump ar fi este un rau necesar, si uite asa am ajuns de un salar de 700 de ron, merge aproape tot pe intretinere, si restu care iti ramane, poti sa iti platesti abonamentul la transportul in comun, care noa ce sa zic, este si el foarte ieftin, apoi ai mai merge si u pana acasa la parinti, mai strici bani. La finalul calcului ramai cu - 100 de ron. Asta este viata domnule. Eu nu cred. Si atunci ce facem? Sa mergem dincolo, sa renuntat la noi, la identitatea noastra pt ce, pt a trai mai bine.
hmmmmm............
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu